Sistemul de scriere
În prezent limba japoneză foloseşte o combinaţie de patru moduri de scriere:
* Kanji (漢字) sînt caracterele de origine chineză, (ideograme), folosite pentru a scrie de exemplu:
o substantive (cu excepţia împrumuturilor recente);
o rădăcina adjectivelor şi verbelor;
o nume de locuri şi persoane.
* Hiragana (平仮名) sînt caractere fonetice folosite pentru:
o terminaţiile inflexionale ale adjectivelor şi verbelor (okurigana 送り仮名);
o particule gramaticale (助詞 joshi);
o cuvinte pentru care nu există kanji;
o cuvinte pe care autorul preferă să nu le scrie cu kanji (din motive de lizibilitate, comoditate, obişnuinţă etc.);
o indicarea modului de citire a ideogramelor (振り仮名 furigana).
* Katakana (片仮名)sînt tot caractere fonetice, folosite pentru:
o cuvinte şi nume străine, uneori incluzîndu-le pe cele care la origine se scriu în kanji;
o onomatopee;
o cuvinte pe care autorul vrea să le scoată în evidenţă (aşa cum în limba română se practică scrierea cu caractere cursive sau aldine), sau cuvinte pronunţate de străini, roboţi, etc.;
o nume ştiinţifice de plante şi animale;
* Rōmaji (ローマ字) sînt caractere din alfabetul latin, folosite pentru:
o acronime, ca de exemplu NATO;
o cuvinte şi nume japoneze destinate folosirii în alte ţări, ca de exemplu în cazul cărţilor de vizită, paşapoartelor, etc.;
o nume de firme şi produse care trebuie să poată fi citite atît în Japonia cît şi în alte ţări;
o cuvinte sau fraze întregi care apar în reclame sau pe diverse produse, chiar destinate consumului intern, etc.
KanjiKanji (în japoneză 漢字 kanji, „caractere Han”) este una dintre cele patru scrieri japoneze, alături de hiragana, katakana şi rōmaji. Importat, cu multe secole în urmă, din China, kanji conţine pictograme (sau ideograme) tipice, adesea mult mai complexe decât cele din kana (denumire comună pentru hiragana şi katakana). Pictogramele kanji se pot citi diferit şi pot avea înţelesuri diferite, depinzînd de modul în care sunt combinate cu alte pictograme. Kanji reprezintă mai degrabă sensul cuvintelor decît pronunţia, cu toate că se utilizează şi alfabetele kana pentru a silabisi şi pronunţa kanji. Uneori, pictogramele kanji sunt însoţite deasupra de caractere kana, mai mici. Aceste kana, utilizate pentru a indica pronunţia corectă, se numesc furigana.
HiraganaSilabarul hiragana este unul din cele două sisteme de scriere fonetică din limba japoneză, celălalt fiind katakana. Fiecare caracter hiragana reprezintă o grup de unul sau două foneme (sunete), în general o consoană urmată de o vocală, ca de exemplu sa, to, mi, etc. Aceste grupuri de sunete se numesc more (singular o moră), concept fonetic similar dar nu identic cu acela de silabă. Uneori consoana lipseşte, caz în care vocala rămîne singură să formeze mora. Alteori rolul de consoană este jucat de o semivocală, din care limba japoneză are două: y şi w. Un caz special este mora formată din consoana nazală n fără nici o vocală.
Caracterele hiragana se folosesc pentru redarea inflexiunilor verbale şi adjectivale, scrierea particulelor, a cuvintelor care redate prin kanji (caractere împrumutate din chineză) ar fi prea dificile, etc.
Grafic cele două seturi de caractere fonetice, pe alocuri similare, se disting prin faptul că hiraganele au curbe mai rotunde de o eleganţă feminină, în timp ce katakanele sunt formate predominant din linii drepte şi colţuri cu o anumită duritate masculină.
KatakanaSilabarul Katakana este unul din cele două sisteme de scriere fonetică din limba japoneză, celălalt fiind hiragana.
Caracterele katakana se folosesc pentru scrierea cuvintelor de origine străină, intrate deja în limba curentă sau nu, pentru notarea onomatopeelor, sau stilistic în loc de kanji sau hiragana pentru atragerea atenţiei cititorului, similar cu folosirea caracterelor cursive sau aldine în limba română.
Exemple:
* テレビ terebi televizor (din engl. television)
* オギャー！ ogyaa! oaaa! (primul ţipăt al unui nou-născut)
* スゴい女 sugoi onna o tipă beton (aici numai primele două caractere sînt katakana)
Tabel Hiragana&Katakana- Spoiler:
